În 1819, dr. Ed Clarke a folosit o lovitură nou inventată pentru a topi două rubine pe cărbune, producând accidental un material nou - Ruby Glass.
În 1837, chimistul francez Marc Gaudin a început să studieze sistematic pietre prețioase dintr -o perspectivă chimică. El a reacționat o soluție saturată de dicromat de potasiu și sulfat de potasiu, apoi a topit reziduul pentru a obține cristale de oxid de aluminiu, inițind astfel istoricul formal al sintetizării chimice.
În 1877, Ferey și alții au sintetizat primele rubine sintetice potrivite pentru tăierea și lustruirea folosind diferite metode, producând cristale de rubin romboedric cu o greutate de aproximativ 1/3 carate.
În 1882, pe piața europeană au apărut cantități mari de rubine topite (Geneva Rubies).
În jurul anului 1900, Verneuil a sintetizat multe rubine sintetice de calitate - de calitate folosind metoda sa de creștere a cristalelor de topire inventate. Această metodă a făcut posibilă producția comercială mare - {{3} de pietre prețioase sintetice.
În 1918, Chochralski a dezvoltat metoda Bridgman (metoda de tragere) pentru creșterea cristalelor de topire, ceea ce duce la mai multe pietre prețioase sintetice de calitate - de calitate pe piață.
În 1940, compania Chatham a sintetizat cu succes smaraldele folosind metoda fluxului.
Până în 1941, compania a sintetizat cristale de smarald cu o greutate de până la 15 carate, deși de calitate mai mică.
În jurul anului 1950, omul de știință italian Spezia a inventat metoda hidrotermică pentru sintetizarea cuarțului, ceea ce duce la producerea comercială de cristale sintetice.
În 1957, Bell Laboratories din SUA au anunțat sinteza de succes a rubinelor folosind metoda hidrotermică.
În 1955, General Electric din SUA a anunțat sinteza de succes a diamantelor industriale.
15 ani mai târziu, în 1970, Gem - diamante de calitate au fost sintetizate. Presiunea ridicată - combinată cu tehnologia de depunere a vaporilor chimici (CVD) poate acum sintetiza bijuterii - diamante de calitate cu o greutate de peste 11 carate.
În 1972, Pierre Gilson din Franța a dezvoltat cu succes tehnologia pentru sintetizarea Opal.
În 1974, a fost comercializat opalul alb sintetic. În 1976, omul de știință sovietic Dukoka a îmbunătățit metoda de sinteză hidrotermică pentru producerea rubinelor, permițând producția comercială de rubine sintetice care seamănă îndeaproape cu rubinele naturale. În secolul XXI, tehnologia de sinteză a pietrelor prețioase continuă să avanseze, ceea ce face posibilă sintetizarea practic a oricărui tip de piatră prețioasă.

